AUTONOMIA FUNCȚIONALĂ - calea spre succes!
Ce dorești să te faci când vei fi mare? O întrebare extrem de des auzită, primită și spusă mai apoi altora. În copilărie, acționăm conectați cu prezentul, suntem conduși de porniri instinctuale, dorințe de bază și de supraviețuire. Perioada adultă aduce motivații mai complexe, implică planificare. Vorbim de dorințe, valori, interese.
Un copil poate să urmărească inițial să își mulțumească părinții, să primească laude din partea lor, prin note bune de exemplu. Țelul inițial de a lua note bune nu rămâne, se poate transforma însă într-o dorința, respectiva nevoie de a performa la maxim în domeniul lui de activitate. Oricare ar fi acesta, importantă este performanta, care devine o valoare intrinsecă, e parte din sinele sau din identitatea sa, identitate, care are baza în trecut, are trasabilitate istorică, însă conexiunea cu trecutul nu mai este de tip funcțional ci de tip istoric, îi aduce avantaje în prezent și nu în trecut. Adultul va avea țeluri mărețe. Ceva ce inițial a fost un instrument înspre un anume scop, devine scopul în sine.
Inițial, actul în sine de învățare al unui copil este motivat extern, prin apreciere verbală, note bune, respect venit de la cei din jur pentru cunoștințele acumulate etc. În timp, actul de a învăța va ajunge să aibă motivație internă, să fie ceva ce face parte din propria personalitate. Nu mai înveți pentru ceea ce îți aduce din exterior, înveți pt că face parte din tine să evoluezi, să înveți lucruri noi, învățatul devine parte din propria persoană, este internalizat, autonom față de funcția lui inițială, a devenit independent.
Un copil vede un cățel rănit pe stradă, simte empatie, dorește să îl ajute, îl duce la veterinar, acesta se recuperează. Țelul inițial de a ajuta o ființă în durere, poate să ducă la alegerea unei meserii precum cea de medic veterinar. Forța care motivează o acțiune, este văzută în teoria autonomiei funcționale, ca fiind în prezent. Motivația este absorbită și integrată sub influența învățării. Prezentul instinct vine cu a lui motivație, motivația aceasta se va transforma, apare o separare de trecut și va deveni un interes independent. Motivația este dinamică, cea de azi nu trebuie să fie cea de mâine. abilitatea învățată dintr-un motiv extern, se transformă într-un interes autonom, chiar dacă motivul inițial a fost pierdut.
Scopul nostru este să avem cât mai multe comportamente autonome funcționale, independente de mediu, asta înseamnă că fac parte din personalitatea noastră. Un comportament autonom funcțional are motivație internă, este intrinsec, scopul este pentru că asta face parte din ceea ce sunt eu, fac acest comportament pentru că îmi place comportamentul în sine. Motivația în cazul autonomiei funcționale nu este starea de bine, ca și la copii, comportamentul este parte din sine.
