Utilitatea mecanismelor de apărare ale EULUI

 

 

Mecanismele de apărare, în general, sunt comportamente care ne ajută să facem față unor situații sau acțiuni neplăcute sau care ne amenință viața sau integritatea fizică. În mod natural avem instinctul de auto-apărare.

În același mod, în psihologie vorbim despre mecanisme de apărare ale psihicului pe care le folosim pentru a ne apăra de emoții negative puternice precum frica, vinovăția sau rușinea. Psihicul uman a dezvoltat aceste mecanisme care să apere Eul de distrugerea stimei de sine sau a propriei imagini.

Mecanismele de apărare au fost explicate prima dată de Sigmund Freud. Acestea sunt inconstiente, deci în afara propriului nostru control. Utilizam anumite mecanisme de apărare fără sa ne dăm seama de acest lucru.  

Toate mecanismele de apărare au fost utile la un moment dat în viață pentru ne-au ajutat să facem față situațiilor sau emoțiilor negative, însă, de multe ori, ele devin dezadaptative atuci când sunt utilizate pe termen lung pentru a nega existența sau a fugi de problemele sau situațiile neplăcute din viață. Mecanismelor de apărare se pot clasifica în adaptative și dezadaptative în funcție de  modul în care sunt utilizate.

În continuare vom prezenta 3 mecanisme de apărare și modul în care acestea sunt utile pentru ca Eul nostru să facă față diferitelor emoții negative.

            Negarea. Este unul dintre cele mai utilizate mecanisme de apărare și presupune să negăm o anumită realitate sau întâmplarea unor fapte. Oamenii aflați în negare pot bloca percepția unor evenimente sau circumstante externe pentru că nu pot să accepte suferința emoțională care rezultă din acea realitate.

Un exemplu foarte comun de negare este atunci când o persoană care a pierdut pe cineva drag din cauza decesului neagă efectiv această realitate pentru că nu poate să facă față emoțiilor negative. În acest caz negarea este un mecanism de apărare adaptativ deoarece ajută persoana să traverseze perioada critică cu cele mai puternice emoții negative.

Compensarea. Este un mecanism de apărare care implică accentuarea sau performanța excesivă într-o zonă cu scopul de a compensa defectele sau slăbiciunile prezente în alte zone.

            De exemplu o persoană introvertită care are dificultăți în a vorbi în public poate compensa dezvoltându-și abilități foarte bune de scriere și performând într-un domeniu în care mare parte din comunicare se desfășoară în scris.

             Distragerea presupune a ne concentra atenția către altceva decât pe o situație negativă care ne cauzează stres și ne indispune. De exempu atunci cand trebuie sa asteptăm pentru o perioadă mai lungă rezultatul la un examen foarte important și pentru noi este o situatie foarte stresanță, anxietatea legată de rezultatul examenului fiind foarte mare. În această situație putem apela la distragerea atenției și putem să plecăm într-o vacanță sau ne putem implica în activități care să ne tină ocupați și implicați.