Distorsiunea REALITATII
Ți s-a întâmplat vreodată sa îți spui tie sau altora “Am avut noroc ca am câștigat acest premiu?”
Ce se ascunde în spatele acestei afirmații? Se ascunde părerea despre sine (despre tine însuți) că nu ești destul de bun, de pregătit, de capabil sa fii cel mai bun in acea competiție . În psihicul tău părerea despre tine este ca ești o persoana mediocra si ca nu ai cum sa ajungi printre primii sau chiar primul într-un concurs. Ti-ai format aceasta imagine despre tine în cursul experiențelor personale de până atunci, a unor rezultate pe care le-ai reținut ca importante, adevărate pentru tine, (pe restul probabil că nici nu ți le amintești), prin preluarea păreri altora despre tine la un anumit moment si, făcând o generalizare, ai ajuns sa îți stabilești o anumită valoare în proprii tăi ochi, un anumit tablou despre tine: “nu sunt capabil sa fiu primul într-un concurs”( sau orice alte cuvinte care înseamnă același lucru) .
În momentul în care ai luat un premiu, ai început sa simți o anxietate , o emoție mai puternica nu de mulțumire ci de nemulțumire (paradoxal, nu?), o neliniște dată de faptul ca rezultatul e diferit fata de ce te așteptai sa obții și atunci , rapid, mintea ta a construit următorul gând, interpretare, declarație: “Ce noroc am avut sa câștig…chiar noroc. Doar noroc.” Asta ca sa scape de acea neliniște, pentru ca nu îi este familiar sa interpreteze rezultate bune obținute de tine la un concurs. Ea cunoaște ca tu ai doar rezultate mediocre, rezultatele bune îi sunt nefamiliare și îi produc disconfort.
Imaginea de sine (părerea despre sine, imaginea ta despre tine) este adevărul tău, ce te aștepți tu de la o situație, convingerea ta, lentila ta prin care vezi lumea, ceea ce crezi tu.
Dacă crezi ca poți, ai dreptate! Dacă crezi ca nu poți, ai dreptate!
Cand te surprinzi ca te comporți contrar conștiinței de sine apare incongruenta și intra in acțiune mecanisme defensive care sa aducă congruenta situației cu imaginea de sine. De ce faci asta? Pentru a avea sentimentul de control a ceea ce se întâmpla, pentru a avea sentimentul că poți prezice întâmplările si situațiile și pentru a-ti da stabilitate (opusul neliniștii) Asta e ceea ce caută mintea umană. Nu ii place contradicția.
Prin natura noastră suntem ființe non contradictorii. Tot ce e în afara controlului și ce nu putem prezice ne produce disconfort si anxietate, senzații neplăcute de care vrem sa scăpam. Astfel căutăm și cream situațiile de congruenta cu sine. Aceasta este un mecanism, numit în psihologie, distorsiunea realității care permite sa interpretezi, sa declari, sa definești, sa traduci experiența prin care treci ca fiind în concordanță cu imaginea de sine. Tot ce este in conflict cu imaginea noastră despre noi este respins din start.
Cat de tare am putea sa ne schimbam viața, daca ne-am schimba felul în care vedem lumea? 😊
